Pagini var zu_autoplay=false;

vineri, 10 decembrie 2010

Sfantul inchisorilor

Valeriu Gafencu s-a născut la 24 ianuarie 1921, în localitatea Sîngerei, pe atunci jud.Bălţi. Tatăl său a fost o personalitate influentă, intelectual, ce a făcut parte din Sfatul Ţării care a votat unirea cu România, pe când mama sa era o simplă ţărancă, cuceritoare prin simplitatea ei. Valeriu a primit o educaţie corespunzătoare: era printre cei mai buni elevi la şcoală, era un exemplu de vieţuire morală pentru semenii săi, era educat în tradiţia românească, adică în valorile ortodoxie.

A fost admis la Facultatea de Drept şi Filozofie din Iaşi, unde din nou s-a remarcat pentru dorul de cunoaştere şi pentru morala statornică. În timpul studiilor universitare, era şi conducătorul unei Frăţii de Cruce – nucleu al formării creştine a tinerilor, premergător intrării în Mişcarea Legionară.

În urma aşa zisei rebeliuni legionare, fiind în vârsta de 20 de ani, Valeriu a fost arestat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică pentru activitate legionară. Regimul dur de detenţie l-a făcut să caute sprijin pentru supravieţuire, mai ales din punct de vedere psihologic, sprijin pe care cu multă dragoste l-a primit de la Hristos. Închisoarea i-a permis să îşi aprofundeze foarte mult trăirea ortodoxă, devenind din nou exemplu pentru cei din jurul său, foarte mulţi dintre care s-au întors şi ei cu faţa la Dumnezeu, înţelegând că doar prin El îşi pot salva sufletele de la pierzare.

Întreaga perioadă de detenţie, Aiud (1941-1944), Piteşti (1944-1949) şi Târgu Ocna (1949-1952), a reprezentat pentru Valeriu Gafencu o continuă creştere duhovnicească, înălţimile căreia, conform mărturiilor celor ce l-au cunoscut, au ajuns până la adevărată sfinţenie. Exemplul său de viaţă a salvat multe suflete gata de prăbuşire în condiţiile umilitoare ale închisorilor.

În timpul detenţiei de la Piteşti, Valeriu s-a îmbolnăvit de TBC, fapt care l-a ferit de infernul secolului XX – experimentul Piteşti, care urma să înceapă câteva luni mai târziu. El a fost transportat la Târgu Ocna, închisoare-sanatoriu pentru bolnavii de tuberculoză. Chiar dacă ajunsese foarte grav bolnav, mărturiile spun că el continua să emane o anume căldură, o sfinţenie molipsitoare pentru cei rătăciţi faţă de Dumnezeu.

Cu ceva timp înainte de a părăsi această lume, Valeriu le-a spus prietenilor data morţii sale şi i-a rugat să pregătească pentru ziua aceea toate cele necesare. A plecat la ceruri la data de 18 februarie, 1952, în vârsta de doar 31 de ani.

Comentariu: fără îndoială, personalitatea lui Valeriu Gafencu merită mult mai multă atenţie decât acest mic articol. Despre viaţa sa a fost editată o carte, „Sfântul închisorilor”, precum şi un film documentar (1) (2).

Sîntem un popor ales de Dumnezeu spre a păzi şi a urma cu credinţă adevărurile ortodoxiei; sîntem un neam care a dat cerului sfinţi şi martiri; datoria noastră sfântă este de a păstra această moştenire, căci doar cu ajutorul lui Hristos noi am dăinuit pe pământul nostru aproape două mii de ani, şi doar cu ajutorul Lui ne vom salva viitorul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu